CATEGORII
scris de Cristina Al-Ali
Chiar daca organizatorii discutiei de la ICR ne-au amenintat cu sintagme gen “Arte Martiale” sau “Arta contemporana in garda la ICR”, moderatorul acestei intalniri, Dl Erwin Kessler, a avut grija ca aceste dezbateri sa nu se transforme intr-un joc insipid de lapsa. Totusi, ceea ce am sperat sa gasesc-mai exact, discutii libere, poate putin mai pragmatice decat de obicei si eliberate de patima-am cautat in zadar. Discutia din 15.01.2008, de la ICR, despre Pavilionul Romaniei de la Bienala de la Venetia din 2007 (10 iunie – 21 noiembrie 2007, Giardini di Castello, Venetia) nu s-a tinut intr-o sala de romani, preocupati sa inteleaga ce a mers si ce nu a mers- ca si concept, ca si organizare, ca si impact etc- la expozitia ce a reprezentat tara noastra, ci mai mult pe un mini-ring de lupta, in care doua tabere si-au sustinut cu convingere reprezentatii.
Reamintesc ca Expozitia din Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia din 2007 s-a intitulat Low Budget Monuments iar artistii care au expus au fost Cristian Pogacean, Mona Vatamanu, Florin Tudor, Victor Man, Christoph Buchel si Giovanni Carmine. Invitati la discutia de la ICR au fost Mihnea Mircan (curator), Mihai Pop (comisar) si artistul Florin Tudor, atatati de criticul de arta Erwin Kessler.
Mona Vatamanu & Florin Tudor, Praf, Pavilionul
Romaniei, A 52 editie a Bienalei Internationale de la Venetia, 2007, courtesy of artists
scris de Mihai Risnoveanu
Mai mult»
Arta din ziua de azi pare a se folosi de o sumedenie de materiale pentru a se exprima, si chiar se poate lipsi de oarice material concret. Cu toate acestea, exista o substanta in folosinta inca de la aparitia a ceea ce numim arta, in zilele cand stramosii nostri traitori in pestera au inceout sa-si lase amprenta spirituala asupra lumii. Este vorba de praf, pamant, tarana, huma. “Artistul” neolitic si-a imprimat gandul in materie pentru prima data prin folosirea carbunelui si a diferitelor feluri de praf, preferabil cele rosietice. Rezultatele sunt extraordinare chiar si in ziua de azi, dupa mii si mii de ani, si s-au nascut din una dintre cele mai de baza materiale la indemana omului, un “ceva” care zace la toate colturile si oriunde altundeva ne uitam.
scris de Adriana Gheorghe
Daca “stersaturile” sunt parte din performanta lui, tot parte sunt si reluarile de desene “certificate”. Insistenta cu care isi rememoreaza parcursul in prezentari poate fi doar un simptom ori o continuare, cu buna stiinta, intr-un alt plan a acestei duble preocupari a sa: efemerul/durata.
Dezbaterea “Arte Martiale” organizata de Institutul Cultural Roman (ICR) in decembrie l-a avut ca invitat pe Dan Perjovschi, autor de performante si de desene politice, cvasi-infantile, nici graffiti, nici caricaturi, neincadrabile, necinice, cat empatice (concetrand contexte conventional si individual iritante, „in dorinta de a intelege lumea” - spune el) si, mai ales, efemere.
Perjovschi a inceput prin a-si prezenta parcursul din ’88 pana azi, de la desen poetic la desen politic, pe diferite suporturi, geam (implicit pe cerul de deasupra Tamisei, la Tate Modern, anul trecut), pe jos cu creta, pe peretii de la Arsenale, la Bienala de la Venetia de anul acesta (puteau fi luate chiar pe haine de vizitatori), pe peretii unei galerii din Tribeca, New York, in 1995 (cand a sters, la final, cu guma tot ce a desenat) sau pe peretii si tavanul MoMA, anul acesta, intr-un performance care a durat trei saptamani.
scris de Catalin Gheorghe
Iosif Király, Duett No. 10, Fotografie s/w, 30 x 21 cm, 1988/1992
Până pe 27 ianuarie 2008, Neue Gesellschaft für Bildende Kunst din Berlin expune proiectul de grup Social Cooking Romania, iniţiat de Sophia Bickhardt, Raluca Blidar, Ulrike Ettinger, Patrick Hanbaba, Miron Schmückle, Simon Marschke şi Dan Mihalţianu. Mai mult»
Prin acest proiect extinderea conceptului de artă de la „artele frumoase” la „artele vieţii de zi cu zi” e corelată cu extinderea înţelegerii hranei de la funcţia sa bio-nutriţională la cea metaforică, simbolică. Contextul socio-politic din România e analizat prin intermediul unor proiecte artistice realizate într-un interval de timp ce se întinde de la perioada de recluziune impusă de regimul de control socialist la perioada de tranziţie postcomunistă în care acţiunea artistică devine reflexiv-aluzivă şi ironic-contestatară.
În proiectele lui Ion Grigorescu, Iosif Király, subREAL şi Vlad Nancă hrana e expusă simbolic ca reprezentare a unor stări de lucruri: de la împărţirea pâinii într-un gest ritualic la duetul gospodină-carcasă de carne, un dans alegoric al abundenţei, împărtăşirii şi perpetuării, şi de la stivuirea monumentală a conservelor la etalarea promoţională a „adidaşilor” de porc.
Fotografiile Ralucăi C. E. Blidar expun interioare personalizate a căror atmosferă descriptivă transpune tensiunea dintre influenţa societăţii consumiste şi conservarea unui anumit stil de viaţă.
scris de Adriana Gheorghe
Aplicand cu entuziasm „etica DIY”, promovata de artistul Daniel Gontz, intervin aupra …interventiei lui Gontz & Carbunariu in spatiul public bucurestean, cu urmatoarea avertizare: „(actiune artistica) expertizata si incadrata in clasa I risc estetic”.
Despre ce e vorba?
Regizoarea Gianina Carbunariu a pus la cale, nu voi intelege niciodata de ce, o superinterventie impreuna cu Daniel Gontz, artist video.
Celor doi li s-a parut important sa reactioneze „la uratenia sufocanta a unei bune parti din ce s-a construit in ultimii ani”, in Bucuresti. Cum? Lipind „buline albastre” pe cladirile agresive estetic cu urmatorul text: „Cladire expertizata si incadrata in clasa I risc estetic”.
Ar fi, totusi, o problema.