CATEGORII
scris de Horea Avram
Intr-o proportie doborator de mare, designul interfetelor web arata ca afisele de circ din anii 1800. Ma refer la acel “corporate look” al GUI (Graphic User Interface), cu mai multe campuri paralele, cu rubrici, scrisuri, parascrisuri si reclame, toate asezate de-a valma in pagina. Pentru orice utilizator, gasirea unei banale informatii pe ecran echivaleaza cu cautarea acului in carul cu fan.
E clar ca nu-i urma de designer in spatele acestor interfete, sau, ma rog de designer adevarat, ci doar de ingineri pusi pe capatuiala. Ce-i mai grav insa e ca site-uri web importante si extrem de populare (vezi mai jos cateva semnificative exemple) recurg la o astfel de imagine.
scris de Horea Avram
De fiecare data cand o noua tehnologie apare pe scara larga, multi sunt cei care se inghesuie sa proclame nu doar apusul epocii de curand depasite—desigur veche, prafuita si low-tech—cat mai ales nasterea unei noi ere, proaspata, moderna si, evident, mult mai lucioasa si mai potenta tehnologic.
Astfel de circumstante aduc in prim plan utopisti, afaceristi, teoreticieni de serviciu, ingineri inaripati, politicieni si vanzatori de publicitate care cu totiii se sforteaza sa convinga ca, odata cu sosirea respectivei noi tehnologii, vom fi de-a dreptul mantuiti. Revolutia tehnologica ne aseaza inevitabil pe un plan superior, ea ne „scoate” si ne salveaza.
scris de Horea Avram
Promiteam in textul meu precedent ca voi reveni asupra temei lui „The end of…”. Subiectul e vast, deci, nu-i chip sa-l epuizez aici; ma voi margini la o scurta schita de ansamblu. Asa ca, viitoare postari se vor lega de aceasta idee a „sfarsiturilor”, insa vazute dintr-o perspectiva mai restransa.
Una dintre obsesiile contemporane este—iata de vreo doua decenii deja—sfarsitul. E vorba de presupusul “sfarsit” a tot ceea ce este acum comun si functional, un sfarsit anuntat cand trufas cand defetist, cand cu spume, cand cu lacrimi, in fine, un sfarsit scapat de sub incidenta teologiei, dar nu a teleologiei si a ideologiei. Obsesia lui “the end of…” merge mana-n mana cu mania “Post-“ si “Neo-“, toate expresii ale aceleiasi atitudini postmoderne: daca acum traim in epoca lui Post-cutare, sau a lui Neo-cutare, inseamna, s-ar zice, ca acest cutare e deja trecut, invechit si depasit, cu alte cuvinte, ca e deja SFARSIT. Daca toate par ca se afla acum “at the end”, mai greu e insa sa constatam „the end of THE END OF…”. Adica, sfarsitul epocii “sfarsiturilor”.
scris de Horea Avram
Acum, sigur, intrebarea din titlu suna banal, iar a incerca sa-i raspunzi pare de prisos. Si totusi, oricat de superfluu ar parea, eu cred ca merita sa incercam un foarte scurt raspuns, caci chiar si lucrurile evidente (ori aparent evidente) trebuiesc puse cumva “pe hartie”.
Nu numai ca tema noilor media pare justificata intr-un context mediatic nou, cum e acest portal, dar, ba mai mult, artele new media sunt ceea ce ma preocupa in principal, asa ca am considerat ca subiectul “noutatatii” noilor media poate constitui un bun inceput pentru o serie de texte pe aceasta tema.Titlul acestei rubrici reflecta la randul lui, sper, intentiile mele, caci “Time Code” trimite deopotriva la spiritul vremii, la actualitate, cat si la tehnologie, mai ales la acea „time-based art”.