scris de Catalin Gheorghe

In fata televizorului, constiinta publica se contracta intr-o retentie recuzata. Domestificarea (prin combinarea domesticirii cu mistificarea) generalizata e facilitata de recluziunea la bloc. Retrasi in apartamente, suntem vizati de operatorii tehnicilor de imblanzire. Se extrag imagini din obiceiurile induse ale comportamentului social normalizat si se aplica strategii de pierdere a timpului. Programarea mediatica incearca sa se insereze in propriile agende sub iluzia tinerii la distanta prin inducerea senzatiei de trainspotting.

Industria televiziunii produce surplusuri de toleranta la experimentele manipularii arogante. Parazitarea imaginilor cu emisii discursive profitabile devine o afacere de drept comun. Se castiga din gesturi marunte si se exulta pe seama unor scapari de moment. Telespectatorii devin animale cu constiinta incarcata si o dorinta secreta pare a-i transporta in masa catre o adanca groapa comuna. Supravietuirea tine de eliberarea propriei constiinte video.

Vezi ceea ce ti se intampla si iei distanta. Tele-obiectivitatea ta te face responsabil fata de expunerea si actiunea publica. Limitele mesajului televizat traseaza circumferinta propriei distantari. Conflictul de imagine dintre programele publice induse si practicile personale ori colective remise in circumstantele refuzului uniformizarii e una din consecintele reflectiei si interventiei artistice. Televizorul din galerie intoarce imaginea televizorului de apartament si ii gaseste o rezolvare datorita debuseurilor constiintei. Functia ecranului de a intermedia imagini era intoarsa in apartamente de posibilitatea exercitarii functiei de control a camerei de supraveghere. Televoting-ul ori sondarea audientei deveneau metode de arest la domiciliu. Manipularea tactica a functiei televizorului in galeria de arta renegociaza situarea artistului fata de constiinta ordonata public. Cine mai are televizorul pe constiinta?

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post