scris de Horea Avram

Promiteam in textul meu precedent ca voi reveni asupra temei lui „The end of…”. Subiectul e vast, deci, nu-i chip sa-l epuizez aici; ma voi margini la o scurta schita de ansamblu. Asa ca, viitoare postari se vor lega de aceasta idee a „sfarsiturilor”, insa vazute dintr-o perspectiva mai restransa.

Una dintre obsesiile contemporane este—iata de vreo doua decenii deja—sfarsitul. E vorba de presupusul “sfarsit” a tot ceea ce este acum comun si functional, un sfarsit anuntat cand trufas cand defetist, cand cu spume, cand cu lacrimi, in fine, un sfarsit scapat de sub incidenta teologiei, dar nu a teleologiei si a ideologiei. Obsesia lui “the end of…” merge mana-n mana cu mania “Post-“ si “Neo-“, toate expresii ale aceleiasi atitudini postmoderne: daca acum traim in epoca lui Post-cutare, sau a lui Neo-cutare, inseamna, s-ar zice, ca acest cutare e deja trecut, invechit si depasit, cu alte cuvinte, ca e deja SFARSIT. Daca toate par ca se afla acum “at the end”, mai greu e insa sa constatam „the end of THE END OF…”. Adica, sfarsitul epocii “sfarsiturilor”.

Mania „sfarsiturilor” si a „post”-rilor de toate felurile vine de fapt calare pe o tipica atitudine modernista, in ciuda clamarii postmodernitatii sale, o atitudine in fond teleologica, ce insa plaseaza sfarsitul nu la capatul unui drum evolutiv, dialectic, ci in prezent, sub ochii nostrii. Efectul, totusi, e acelasi. Vincent Mosco, in a sa excelenta carte The Digital Sublime. Myth, Power and Cyberspace face o insiruire Borgesiana a acestor “the end of…”, ce merita citata in intregime aici (in original), macar pentru farmecul absurdului sau. Lista e bazata pe un studiu al cartilor publicate intre 1998 si 2002, la biblioteca Universitatii Harvard. Deci, iata cam care ar fi categoriile situate acum acum “la sfarsit” [the end of…]:
“Agriculture, the American century, anathemas, the art world, the Asian miracle, the Asian model, authoritarian regimes, the beginning, baseball, books, boxing, business as usual, capitalism, certainty, change, cinema, class politics, class war, the Cold War, crime, development, empire, economic democracy, economic man, ethnography, Eurasia, evil, fashion, finance, foreign policy, gay, globalization, the growth paradigm, history, homework, human rights, ideology, illiteracy, imagination, an illusion, innocence, innovation in architecture, internationalism, kings, law, man, masculinity, marriage, marketing, the Microsoft era, modern medicine, the modern world, Modernism, money, natural evolution, nature, nomadism, North Korea, the oil era, the past, patience, the peace process, philosophy, the poem, politically exceptionalism, politics, print, privacy, race, the revolution, secrecy, shareholder value the standard job and family, the story, style culture, sweatshops, theology, time, tolerance, torture, utopia, welfare, welfare rights, welfare state, and, last but not least, the world”.
[Vincent Mosco, The Digital Sublime. Myth, Power and Cyberspace, Cambridge MA, London UK: The MIT Press, 2004, p. 55]

Despre “the end of…” pe taramul noilor media, in curand…

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post