scris de Horea Avram

De fiecare data cand o noua tehnologie apare pe scara larga, multi sunt cei care se inghesuie sa proclame nu doar apusul epocii de curand depasite—desigur veche, prafuita si low-tech—cat mai ales nasterea unei noi ere, proaspata, moderna si, evident, mult mai lucioasa si mai potenta tehnologic.

Astfel de circumstante aduc in prim plan utopisti, afaceristi, teoreticieni de serviciu, ingineri inaripati, politicieni si vanzatori de publicitate care cu totiii se sforteaza sa convinga ca, odata cu sosirea respectivei noi tehnologii, vom fi de-a dreptul mantuiti. Revolutia tehnologica ne aseaza inevitabil pe un plan superior, ea ne „scoate” si ne salveaza.

Pentru cei insirati mai sus, noua tehnologie va schimba—nici mai mult nici mai putin—intreaga lume. Cu alte cuvinte o va sublima. O „sublimare tehnologica” (asa cum excelent a denumit-o David Nye in a sa American Technological Sublime din 1994), a carei retorica are insa memoria scurta.

Intr-adevar, de fiecare data, sublimarea vine la pachet si cu amnezia. O amnezie despre trecutul tehnologic, dar si despre retorica acestui trecut. Lumea pare ca se reinventeaza (nu doar tehnologic), la anumite intervale, in functie de inovatia „tare” a momentului.

Sa nu uitam ca in 1868 a fost la fel, cand Morse a inventat telegraful (si odata cu el „pacea planetara si perpetua”), or cand electricitatea, proaspat introdusa pe scara larga, se anunta a fi o magica „noua minune”. Telefonul a fost promovat, cand a aparut, ca elementul care va aduce „o noua ordine sociala”, iar radioul, in momentul popularizarii sale era prezentat ca „o forta autonoma capabila sa revolutioneze cultura”. Cand televiziunea incepea sa se raspandeasca prin case, era considerata unealta esentiala in transformarea sistemului educational si in instaurarea pacii intre natiuni, iar cand televiziunea prin cablu isi facea aparitia, aceasta era menita sa aduca revolutii in educatie si in democratie, ca un adevarat „information highway” ce este (expresia e mult mai cunoscuta in contextul Internetului).

Cat despre computere, Internet, email, realitate virtuala, networking, GUI, chat rooms, open source, Web 2.0, etc. etc. etc. ce ar fi de zis…. cuvintele sunt prea multe, tonul (triumfant or catastrofic) prea patimas, retorica prea „miraculoasa”. Ceea ce computerul aduce nou in plan tehnologic, nu suna deloc nou la nivelul spuselor. „Textul” pare acelasi.

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post