scris de Ionut Cioana

Plimbandu-ma prin Bucuresti mi s-a intamplat de multe ori sa observ diverse lucrari la statuile din pietele publice. De si mai multe ori mi-a parut rau ca nu am avut cu mine un aparat de fotografiat. Astfel, pot doar sa imi amintesc de statuia lui Kogalniceanu infasurata toata in plastic transparent. M-am gandit atunci la Christo si am zambit. Mi se parea interesant ca lucrarile de curatare a statuii mi se infatisau prin intermediul referintelor la arta contemporana.

In primavara statuia lui Rosetti a fost acoperita de un paralelipiped in dungi albe si albastre. Imi era cunoscut faptul ca Daniel Buren foloseste cele doua culori pentru a lucra cu spatiul architectural, mai ales cel cu valente de patrimoniu istoric, incat m-am bucurat la vederea statuii ca si cum as fi fost martorul unei opere de arta generata involuntar de administratie.

Acum o saptamana am regasit o statuie pe care o cunosteam din alt context, intr-un parc din cartierul in care locuiesc. Este vorba de statuia lui Naum Corcescu reprezentand rascoala taraneasca de la 1907, ridicata in 1972 langa Hala Obor. Obiectul monumental de 15 m inaltime a fost un reper in zona Obor timp de 32 de ani. In 2004 primarul Niculai Ontanu a hotarat dezmembrea statuii din fata noului sediul al Primariei Sectorului 2, pentru ca ii bloca perspectiva catre noul edificiu.

La data respectiva acelasi primar a lansat ideea ca statuile din perioada comunista scoase din pietele publice sa isi gaseasca locul intr-un parc al totalitarismului, similar celui din Budapesta. Intre 2004 – 2007 statuia a stat in depozitele Administratiei Domeniului Public, fiind montata de curand in Parcul Florilor din cartierul Pantelimon.

M-am gandit din nou la impachetarile lui Christo si pentru a incerca sa uit ca grupul statuar din fata mea, dislocat din spatiul sau, lipsit de soclul care ii dadea o anumita prestanta, este de fapt victima unei farse de proportii monumentale prin care administratia intelege sa se joace cu reperele vizuale ale orasului dupa crede de cuviinta.

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post