scris de Alina Serban

Constituind o investigatie a proceselor si schimbarilor care au loc la nivelul comunitatii, arta isi reconfigureaza permanent teritoriul acumuland norme, metode si strategii apartinand unor domenii de gandire conexe. Intentiile sale urmaresc dialogul si confruntarea privitorului cu controversele si subiectele care populeaza sfera publica contemporana.

Daniel Knorr: Trams and institutions 2007,
courtesy of the artist and Goethe-Institut Bukarest

Relationarea permanenta a artei cu zona sociala determina o deturnare a asteptarilor noastre fata de pozitia si rolul acesteia, precum si fata de modul ei de expunere. Astfel, spatiul galeriei nu mai este demult zona “zero” a strategiilor subiective, dar controlate, ale curatorului sau ale artistului. Legaturile traditionale dintre “privitor si privit, dintre obiect si ochi” (Brian O’Doherty), dintre cadrul institutional si circumstantele sociale s-au schimbat. Daca in anii 70 gestul artistic a urmarit sa submineze conceptul de expozitie, astazi acest subiect este unul deja canonizat. Rezultatul procesului de normalizare a ideii de “spatiu expozitional” si de “locatie a artei” determina aparitia unor noi puncte fierbinti pe harta artistica contemporana. Arta in spatiul public constituie un punct de atractie permanenta. Desigur dilemele si tensiunile pe care le naste acest tip de practica sunt produsul intereselor contradictorii pe care artistul - pe de o arta, publicul (comunitatea) si institutia le au, pe de alta parte.
Interventia in spatiul public se naste si ca urmare a necesitatii critice si teoretice contemporane de a regandi spatiul artei, dar si conditia acesteia. Arta in spatiul public devine o alternativa la contextului galeriei. Ea amplifica, drept consecinta a situatiei in care se plaseaza, contactul cu comunitatea, dar si posibilitatea de a produce momente de criza, ce ating privitorul dincolo de pura placere vizuala.

O anumita stanjeneala se simte in cazul RO cand atingem subiectul artei in spatiul public. Dificultatile apar ca urmare a unui cadru institutional public indecis, a absentei unor politici culturale coerente care sa sustina prezenta unor astfel de proiecte, a compromisurilor culturale si a lipsei finantarilor constante in ceea ce priveste arta publica si, nu in ultimul rand, datorita tensiunii care exista intre persistenta unei estetici de tip modernist si provocarea limbajului contemporan.

Pe de alta parte, slaba reprezentativitate a actiunilor si interventiilor artistului in contextul public romanesc este o realitate. Imposibilitatea acestuia de a manageria acest areal se dovedeste a fi o consecinta a amprentei adanci lasate de formatul pompierist al artei publice ante-decembriste. Totusi derizoriul in care se plaseaza interventia artistica publica in Romania, lipsa unei asumari a teritoriului public, aflat intr-o rapida transformare arhitecturala, culturala si sociala, ca spatiu legitim al artei- determina aparitia unor situatii paradoxale (vezi Monumentul ridicat in cinstea Eroilor Revolutiei Romane, amplasat in Piata Revolutiei din Bucuresti). Din acest motiv, spatiul artistic RO polarizeaza intre interventionism si izolationism- intre slabe puseuri de revolta fata de situatia prezenta si refuz programatic de a interveni public.

In acest context, proiectul initiat de curatorii Sabine Hentzsch & Marius Babias - Spatiul Public Bucuresti - trebuie privit ca o prima incercare constienta de recuperare a unei zone si de recastigare a relevanţei, necesare în peisajul societatii romanesti, a gestului artistic contemporan. Viziunea proiectului atinge nu doar problema improspatarii strategiilor institutionale locale (reactionand fata de prejudecatile culturale si nostalgiile publice existente), cat si corelarea realitatilor prezente ale societatii romanesti la o scena artistica locala si internationala.

 

 

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post