scris de Catalin Gheorghe

Artistul iesean Dan Acostioaei a expus de curand la Tate Modern din Londra instalatia video „Crossroad” (Rascruce) în cadrul expozitiei de grup „Illuminations” (Iluminari) curate de Lucy Askew si Ben Borthwick.

Instalata pe trei ecrane, lucrarea video a lui Dan Acostioaei exemplifica dinamic comportamentul traditionalist religios exercitat prin gestul crucii facut in spatiul public iesean la trecerea prin dreptul bisericilor. Insusirea din credinta ori din compromis social a unui gest ritual, de cele mai multe ori repetat instinctiv si mecanic, ilustreaza fondul unui mimetism colectiv obsesiv si redundant care pare a fi prescris terapeutic in vederea vindecarii (mantuirii) unei patologii sociale a inclinatiilor mistice.

Intr-un interviu video postat pe site-ul Tate Modern, artistul discuta despre raspandirea gestului ritualic al crucii in toate structurile urbane, intr-o societate dominata de spiritul crestin ortodox al carui spectacol s-a extins în strada si a ajuns sa fie intretinut universal de cei mai diferiti oameni de varste si conditii diferite.

Prezentarea acestei lucrari intr-unul dintre cele mai bine cotate spatii de arta contemporana din lume a atras si atentia ziaristilor din Romania care au relatat cu interes despre prezenta artistului roman la Londra.

Intr-un articol din ziarul „Gandul” (5 ianuarie) Adriana Gheorghe vorbeste despre o „coregrafie angajatoare”, surprinzand registrul unitar al datelor estetice si aplicate ale video-instalatiei. La randul ei, intr-un articol publicat în acelasi ziar (8 ianuarie), Cristina Modreanu trimite la pasajele scrise despre artist in comentariul Laurei Cumming din „The Observer”, pentru ca ulterior, in interventia sa poetica din editia de a doua zi (9 ianuarie), sa ii dedice in intregime un articol in care vorbeste despre simptomatologia conditionata a lipsei de semnificatie a unui gest reflex si despre amestecul indecis al neutralitatii, uneori poate chiar al vulgaritatii, laice cotidiene cu respectul instinctual impus de speculatia credintei religioase.

Intr-un alt registru, intr-un articol oarecum auto-parodic publicat in „Jurnalul Naţional” („Am fost un retoroman”, 6 ianuarie), Toma Roman jr. descrie cu un amestec de umor involuntar, naivitate scuzata si frustrare malitioasa experienta vizitarii expozitiei in care e prezentata lucrarea lui Dan Acostioaei. Intrat in galerie, autorul articolului priveste instalatia video cu o atitudine de turist cultural si agata niste englezoaice care vizitau expozitia. Coplesit de propria sa reactie patafizica in fata lucrarii, Toma jr. ajunge sa isi consume fantezia de vizitator exaltat, lasandu-se consolat de un orgasm compatimitor.

In fine, scurtand lista remarcilor la adresa lucrarii lui Dan Acostioaei, Laura Cumming scrie in „The Observer” (6 ianuarie) despre o posibila onorare a unui impuls semi-constient, despre imposibilitatea de a fixa gestul crucii intre apelul intim la divinitate ori semnalarea publica a credintei ori intre piosenia privata si reflexul asumat colectiv si despre etalarea deliberata a gestului facut in vazul tuturor ca efect secundar al unei suprimari politice a credintei in regimul comunist.

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post