scris de Adriana Gheorghe

Daca “stersaturile” sunt parte din performanta lui, tot parte sunt si reluarile de desene “certificate”. Insistenta cu care isi rememoreaza parcursul in prezentari poate fi doar un simptom ori o continuare, cu buna stiinta, intr-un alt plan a acestei duble preocupari a sa: efemerul/durata.

Dezbaterea “Arte Martiale” organizata de Institutul Cultural Roman (ICR) in decembrie l-a avut ca invitat pe Dan Perjovschi, autor de performante si de desene politice, cvasi-infantile, nici graffiti, nici caricaturi, neincadrabile, necinice, cat empatice (concetrand contexte conventional si individual iritante, „in dorinta de a intelege lumea” - spune el) si, mai ales, efemere.

Perjovschi a inceput prin a-si prezenta parcursul din ’88 pana azi, de la desen poetic la desen politic, pe diferite suporturi, geam (implicit pe cerul de deasupra Tamisei, la Tate Modern, anul trecut), pe jos cu creta, pe peretii de la Arsenale, la Bienala de la Venetia de anul acesta (puteau fi luate chiar pe haine de vizitatori), pe peretii unei galerii din Tribeca, New York, in 1995 (cand a sters, la final, cu guma tot ce a desenat) sau pe peretii si tavanul MoMA, anul acesta, intr-un performance care a durat trei saptamani.

Ce ni s-a reamintit ca face Perjovschi? Deseneaza performativ (cu spectatori, care dau feedback, ii “cureaza” lucrarea, “creeaza un soi de coregrafie”, cum ii place sa spuna) comentarii despre viata politica si sociala si despre viata sa in acel moment. Contextele se schimba. De fiecare data e un spatiu nou de umplut. Pentru asta se informeaza din presa locului respectiv. E interesat de stereotipuri. Desi lucreaza intai in carnetel si apoi incepe performanta, nu are schema de compozitie, ci de subiecte. Desenele cresc si descresc (fie ca sunt varuite cu gri ca la MoMA, fie ca se sterg) si in general nu mai raman decat carnetelul si citeva fotografii. Rar sta un zid desenat luni, sau chiar ani. Planuri de viitor, de desenat exteriorul unui avion al unui colectionar american.

“Fixarea” “efemerului” prin acumulare, refolosire si repovestire

Subiectul real al dezbaterii de la ICR ar fi trebuit sa fie faptul ca Perjovschi a mai tinut inca o prezentare completa a intregului sau parcurs, completat perfect cu expozitiile din 2007, pe o logica a acumularii si a refolosirii unor desene “certificate”. (El tine, daca nu ma insel, cateva astfel de prezentari pe an). Marti, Perjovschi si-a mai performat o data fixarea artei sale efemere in memoria spectatorului sau (si poate chiar a spectatorului roman, el insusi declarind ca, “traumatizat de felul in care realitatea interna nu se pupa deloc cu cel externa”, incearca sa-si marcheze, astfel, prezenta intr-un context artistic & socio-politic romanesc, pe care nu s-a mai focusat in ultima vreme, exceptie facand revista 22, galeria Protocol din Cluj, care se desfinteaza dupa expozitia lui si un perete de la Centrul National al Dansului din Bucuresti. Desi clar nu e vorba numai despre teritoriul mental autohton, cia despre o punere in discutie a exact ceea ce-i este propriu, „brand-ul” lui (stergerea si efemerul), nu atat pentru a-l nega si a fixa, cat pentru a gasi alte resurse care prin acumulare sa(-l) conduca spre altceva, numai el poate stii exact ce.

Iar daca stersaturile sunt parte din performanta lui Perjovschi, tot parte sunt si reluarile de desene, insistenta cu care isi rememoreaza parcursul in prezentari putand fi doar un simptom ori o continuare, cu buna stiinta, intr-un alt plan a acestei duble preocupari a sa - efemerul/durata- cele doua mergand perfect impreuna. De adaugat aici si relatia de tensiune dintre artist si orice idee de memorie, plus fixarea artei lui in general, pana la temerea ca se pot detasa, pastra si vinde ferestre/ziduri pe care a desenat.

Runda de “arte martiale” a propus un Perjovschi putin in afara monologului “prezentarii” obisnuite. N-a fost insa confruntat direct cu rostul practicii sale de a prezenta o data si inca o data arta sa care se sterge. Pe de alta parte este la fel de adevarat ca multe lucruri se constientizeaza mult mai clar post dezbatere.

 

Imagine 1

Dan Perjovschi - What Happen to US?
Project 85 MoMA, New York

curator Roxana Marcoci, photo Kim Joy (2007)

 

Imagine 2
Dan Perjovschi - On The Other Hand
solo show - Portikus Frankfurt

curator Nikola Dietrich,
photo Wolfgang Guenzel (2006)

 

Imagine 3
Dan Perjovschi - I Am Not Exotic I Am Exhausted
solo project - Kunsthalle Basel, photo courtesy KB (2007)

 

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post