scris de Alina Serban

In timp ce politicile culturale devin un element cheie in reglarea raportului dintre artist, institutie si sfera sociala, interesul comentatorilor in a urmari acest raport este cu atat mai mare cu cat acesta nu se limiteaza doar la experienta estetica, ci se extinde si asupra implicatiilor publice ale artei. Propunand o schimbare a modului in care experimentam spectacolul expunerii, practica artistica contemporana castiga vizibilitate si credibilitate prin relevanta sociala a gesturilor sale.

Uneori in procesul de articulare a proiectelor de arta, axate pe dezbaterea unor aspecte specifice unui context (politic, identitar, etnic etc.), nuantele critice imprimate de catre artist sterg granita dintre arta si activism, dintre arta si alte domenii culturale. Din acest motiv rationalizarea gestului sau, libera circulatie a notiunilor in interiorul si in afara campului artei, miza implicarii privitorului constituie puncte importante intr-o strategie de lucru unde spatiul artei devine reper atunci cand avem in vedere examinarea conditiei comunitatii. In acest context, citirea sau interpretarea  gesturilor artei devine uneori mai importanta decat expunerea lor. Prezenta criticului sau a curatorului este necesara nu doar pentru a traduce mesajul, ci si pentru a revizita ciclic anumiti termeni, marcati de aura unei an(istoricitati) si pentru a observa raporturile in permanenta schimbare intre opera si societate.

Oprindu-ne asupra modalitatilor de citire a gesturilor contemporane, nu putem evita sa nu discutam raportul intre arta si spiritul critic. O abordare a modului in care acest spirit este conturat in contextul romanesc va evidentia aspecte importante ale scenei artistice locale, cum sunt retorismul, sincronismului autoimpus, citationismul sau absenta strategiilor vizuale coerente in spatiul public.

Nici o tema nu pare sa fie atat de inactuala in societatea romaneasca ca acea a discursului critic. Acest lucru se datoreaza in primul rand unui aproprieri restrictive a termenului: a critica devine sinonim cu a deconstrui, a nega. Neintelegerea care persista apartine si indiferentei cu care producatorul cultural priveste relatia sa cu privitorul pe de o parte, iar, pe de alta parte cu criticul. Desigur, pozitia criticului (de arta) si-a modificat simtitor coordonatele in ultimii ani, rolul sau de agent al schimbarii, al validarii de noi paradigme de interpretare fiind preluat fie de institutie (muzeu, galerie), fie de curator. Totusi, daca impulsul schimbarii, al deschiderii scenei RO ar fi trebuit sa conducă catre o proliferare a cataloagelor de expozitie, a studiilor critice si a celor de recuperare a anumitor personalitati artistice, observam cum aceasta directie se creioneaza extrem de firav. In ceea ce priveste definirea unor particularitati definitorii pentru dinamica scenei de arta contemporana este interesant faptul ca proiectele de impact sunt cele initiate de asociatii,  fundatii non-profit sau de curatori independenti. Platformele artistice, institutionale si curatoriale lansate de catre aceste pozitii independente se concentrează asupra diseminarii productiei de arta a unei generatii tinere si asupra regenerarii contextului artistic local.

Revenind asupra inadaptabilitatii scenei RO, ne putem intreba care sunt energiile care guverneaza spatiul cultural? In ce masura gestul artistului, ca gest public, capata relevanta in societatea romaneasca? Cum poate fi promovata o practica artistica critica intr-un peisaj unde anumite habitus-uri invechite inca persista? In ce masura scena de arta contemporana este un canal alternativ de comunicare in societate?

Investigatia tabloului general ne dezvaluie cateva date precise. Scena artistica romaneasca isi ia măsuri de siguranta reusind sa neutralizeze orice impact perturbator venit din partea oricarui impuls (textual) critic. Gestul critic este mai curand accidental decat coerent, mai degraba virtuos decat competent. Desi practicile artistice contemporane sunt alimentate direct de fenomene ce au loc la nivel comunitar, scena de arta nu a devenit o platforma relevanta pentru spatiul public. Astfel, dinamizarea politicilor culturale şi regandirea actului critic (devenit cochetarie) poate modifica radical perceptia asupra rolului public al artei.

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post