scris de Catalin Gheorghe

Atunci când vorbim despre cele doua Moldove, partea romaneasca si cea ex-sovietica, ne raportam diferit pe un fond comun de confuzie si ridicol. Poziţiile oficiale, constructele ideologice, coordonatele birocratice si efuziunile politice ocultează nedumeririle cu privire la „adevarul istoric”.

Fiecare parte diplomatica are versiunea ei, iar fiecare cetatean are retinerile si convingerile sale. E dubios. Se vorbeste aceeasi limba, se dovedesc relatii de rudenie, se constata ca se face apel la aceleasi „personalitati istorice” ca fond genetic al identitatii culturale si, cu toate acestea, un dictionar de regionalisme si argouri e dat drept dictionar al limbii unui stat independent si suveran care poarta numele unei provincii istorice a Romaniei.

Aceasta este situatia reflectata in expozitia „Revin in 5 minute” a artistului (romano)moldovean Dumitru Oboroc, invitat in cadrul proiectului Carte Blanche aux Jeunes Créateurs desfasurat de Centrul Cultural Francez din Iasi. In incercarea sa de a instala subversiv, la nivelul unei critici ideologice si nu institutionale, un posibil Centru Cultural Moldovenesc in interiorul unei institutiei legitime precum cea a Centrului Cultural Francez, Dumitru Oboroc supune oprobiului public absurditatea functionarii unei astfel de constructii care ar reprezenta cultural un stat ce se foloseste de aceleasi repere valorice ca cele ale unui „stat vecin”.

Titlul expozitiei, „Revin in 5 minute”, e o aluzie la absenta functionarului care creaza „tensiunea birocratica” specifica unei institutii traditionaliste. Totodata titlul ar putea fi citit si ca o aluzie politica si psihanalitica la un stencil celebru de pe strazile Bucurestiului, in care Ceausescu, spectrul totalitarismului, anunta ca e pe cale sa se intoarca. La intrarea in expozitie e instalat un cronometru electronic care numara in sens invers, ca ceasul unui bombe distrugatoare, orele, minutele si secundele ramase pana la dezinstalarea Centrului Cultural Moldovenesc.

In antecamera simulata a acestui Centru, sunt instalate fata in fata doua lucrari care reprezinta cele doua tipuri de culturi ce au alimentat Razboiul Rece, un pseudo-tablou dupa Marc Rothko, reprezentand ideologia culturii capitaliste promovate de elite, ai o vaza masiva de cristal asezata pe un postament solemn, reprezentand ideologia proletcultista a manufacturarii artefactelor de catre popor. Tabloul „Rothko politicus: eu si iubita mea (F. ART Show)” e de fapt un print in care e reprezentata o compozitie pe rosu, galben si albastru continand un paşaport moldovenesc (al artistului), unul romanesc (al iubitei) si o hartie mototolita (care creaza prin accent atmosfera unui tablou de Rothko). Printul e prins doar partial sub o rama, rasucindu-se in partea de jos asemenea unui rolfilm fotografic. Pe soclul de vis-a-vis e asezata o vaza si o garoafa uscata, sugerand o natura moarta.

Se intra apoi pe un covor rosu, pe culoarul Centrului, in capatul caruia sunt instalate un birou si un scaun vechi, din lemn. De o parte si de alta a coridorului sunt agatate carpete reprezentand portrete de domnitori (romano)moldoveni, produse de fabrica de covoare Basarabia.

Aceasta instalatie de „sculpturi gasite” creeaza o atmosfera apasatoare si misterioasa. Pe biroul din capat se gaseste un Dictionar Moldovenesc-Roman care delimiteaza „stiintific” un teritoriu. Pe spatarul scaunului e asezata o camasa a unui functionar plecat pentru 5 minute vesnice. Carpetele îi reprezintă pe Stefan cel Mare, Dimitrie Cantemir si… Mihai Viteazu. Un alt portret, de data aceasta inramat cu pretiozitate, il reprezinta pe „domnitorul medieval anonim”. Istoria a doua tari e reprezentata de aceleasi figuri eroice, pe ambele pasapoarte e scris in romaneste, dictionarul e tiparit în romaneste, stemele tarilor aproape se suprapun… iar Mihai Viteazu?

Noaptea, dupa inchiderea Centrului Cultural Francez, cateva umbre bantuie dinspre interior la o fereastra care da in strada. Spectrele stemelor Moldovei si Romaniei se confrunta pentru a poseda corpul unei institutii.
Cum arata „cultura” promovata de un „Centru Cultural Moldovean”, deschis pentru prima oara in istorie la Iasi, in „inima Moldovei”? E aceeasi „cultura” cu care avem de-a face in cartile noastre de istorie, pe canalele nationale de televiziune, la evenimentele culturale organizate de institutiile romanesti de cultura. Cele 5 minute au expirat, iar spectrul culturii traditionale romanesti bantuie inca Moldova.

Nici un comentariu | Print This Post | Email This Post